Epistole

"Dorinta de putere combinata cu durere naste paradoxul fals ca fericirea e placere" (Dragonu')

Miruna R.: dorinta de putere iti ofera o placere a faptului ca e posibil sa ai o anumita influenta
Miruna R.: durerea intervine cand te izbesti de realitate
Mihai Livrescu: bine, consider ca in contextul acela putea fi vorba si de drog
Mihai Livrescu: putere sau iluzie de putere oferita de haluciongen
Mihai Livrescu: asupra sinelui/spiritului
Mihai Livrescu: dar o durere fizica
Mihai Livrescu: datorata substantelor ingerate
Miruna R.: pai e mai probabil sa se refere la droguri din moment ce politica nu e tocmai un subiect cautat
Miruna R.: deci da, consider ca ai o idee pertinenta
Mihai Livrescu: dar a doua parte
Mihai Livrescu: cea cu 'paradoxul fals ca fericirea e placere'
Miruna R.: se refera la iluzia fericirii,a cresterii numarului de endorfine , desi e doar o alta forma de autodistrugere
Mihai Livrescu: ma refeream la sentimentul metafizic al fericirii si cel uman al placerii
Mihai Livrescu: si da, teoretic e un paradox
Mihai Livrescu: placerea si fericirea nu sunt doua sentimente comune. de fapt placerea e doar un sentiment, pe cand fericirea e o stare
Miruna R.: nici placerea nu cred ca e un sentiment. e o emotie. sentimentele sunt caracterizate de o emotie pe termen lung
Miruna R.: emotia e limitata, sentimentul poate fi infinit
Mihai Livrescu: intr-adevar.
Miruna R.: deci poate si la asta se refera aceasta a doua parte, la faptul ca printre efectele drogului sunt si halucinatiile care conduc la confuzii
Miruna R.: fara deci
Mihai Livrescu: inca un paradox al fericirii: fericirea, ca si tristetea, coreland cu viata si moartea, sunt sentimente depline launtrice
Mihai Livrescu: si individuale
Mihai Livrescu: care pot fi obtinute si in colectivitate
Mihai Livrescu: desi efuziunile colective nu imi sunt pe plac, dar intelegi ideea
Miruna R.: nu cred ca sunt individuale
Mihai Livrescu: de ce?
Miruna R.: fericirea poate fi camuflata in tristete
Miruna R.: depind una de alta
Miruna R.: de exemplu
Miruna R.: un scriitor
Miruna R.: poate gasi fericirea, aceea de a fi genial, supranatural, uimitor, incredibil, in tristetea unor momente umane, banale
Mihai Livrescu: fericirea camuflata in tristete nu e o fericire totala
Miruna R.: da, asta zic. e o mixtura
Mihai Livrescu: tristetea camuflata in fericire e o tentativa de a voala slabiciunea in fata altora, desi tristetea nu e o slabiciune
Miruna R.: nu exista emotii pure
Mihai Livrescu: exista
Mihai Livrescu: cioran zicea ca o viata traita in plentitudinea sa poate fi doar prin absenta memoriei
Miruna R.: exemplu?
Mihai Livrescu: poate exista*
Miruna R.: eu cred ca nu exista pentru ca noi nu suntem puri, emotiile noastre nu pot fi pure.
Mihai Livrescu: bine, e o opinie cea a lui cioran. toate sunt opinii pentru ca 'obiectivitatea e antipodul trairii'. insa da, pot fi pure emotiile
Mihai Livrescu: emotiile nu inseamna neaparat placere
Miruna R.: placerea e o emotie
Miruna R.: asta am zis
Mihai Livrescu: da
Mihai Livrescu: dar si fericirea poate fi o emotie ridicata la gradul de sentiment
Mihai Livrescu: si exista o puritate a fericirii atunci cand memoria dispare pentru cateva clipe
Miruna R.: nu cred. fericirea e determinata de memorie - cea care inmagazineaza informatiile, printre care si motivele fericirii
Mihai Livrescu: sa negi existenta unei puritati a sentimentului e o dovada de nihilism sau o necompletare
Mihai Livrescu: o lipsa care te indeamna sa spui asta.
Mihai Livrescu: daca in acest moment ai avea o stare buna, n-ai insinua ca nu exista puritate
Mihai Livrescu: a sentimentului
Mihai Livrescu: reveria e o fericire pura
Miruna R.: depinde de cel care o imagineaza
Mihai Livrescu: fericirea e determinata de memorie, da, insa de o memorie a clipei
Mihai Livrescu: a unui sarut, de exemplu
Miruna R.: da
Miruna R.: dar daca nu exista memorie
Miruna R.: nu exista aceasta clipa. acest sarut, spre exemplu
Mihai Livrescu: cioran se referea, cred eu, la o memorie mai lunga. pentru ca eu as putea sa fiu trist in momentul x si sa ma gandesc la momentul y in care eram fericit si la intensitatea fericirii si in momentul z sa gasesc o alta fericire, dar nu atat de intensa.
Mihai Livrescu: insa neavand memorie nu va mai exista nici momentul x, nici y, nici z
Mihai Livrescu: si voi putea sa simt o fericire pura si sa simt mereu o intensitate maxima
Mihai Livrescu: in sensul ca fara memorie nu voi mai cunoaste fericirile trecute si fiecare fericire va fi speciala si va fi traita la o intensitate maxima
Miruna R.: da, intr-adevar. dar prin reflexia unei fericiri trecute in prezent, fericirea initiala se opacifiaza, nu mai reflecta la fel de luminos ulterior. si am putea ridica intrebarea pana la ce limita de lumina putem considera fericirea. apoi poate deveni doar o stare de bine.
Mihai Livrescu: exact
Mihai Livrescu: putem afirma ca fericirea e o stare infinita pe care o putem evolua
Mihai Livrescu: cam asta e scopul vietii omenesti
Mihai Livrescu: sa evoluam fericirea
Miruna R.: eu cred ca fericirea este ceea ce putem identifica intr-o stare de bine dusa la superlativ. un lucru imprevizibil.
Miruna R.: stiu ca nu e filozofic  dar asa o simt eu
Mihai Livrescu: fericirea e o stare de bine, dar daca stii s-o analizezi si sa iti analizezi acea betie sufleteasca poti sa realizezi ca ea capata mai multe valori
Miruna R.: da
Miruna R.: chiar si valente de tristete
Mihai Livrescu: pentru ca imi place mult cioran si filosofia sa e prima cu care am un contact direct si pe care o inteleg
Mihai Livrescu: el zicea ca oamenii singuri/tristi/nihilisti, cam ca mine, asa
Mihai Livrescu: nu au un scop definit, nu au un drum
Mihai Livrescu: un destin
Mihai Livrescu: asta sfideaza si viata si moartea
Mihai Livrescu: devenind doar o cautare a fericirii
Miruna R.: scopul vietii se indreapta catre filozofie, in lipsa altora
Mihai Livrescu: si atunci cand ei vor gasi fericirea moartea si viata nu vor mai avea niciun sens si nu le vor simti trecerea
Miruna R.: asta e frumos